cu atât mai puţin mie
cum aş putea sã-mi scriu dorinţele
fãrã sã am o bucatã de cer pergament
o panã de phoenix drept toc
poate chiar şi puţin curcubeu în cãlimarã
multã durere scosã din râsul profesional al clownului
un pic din pirueta pãmântului
un flux şi o tandrã aureolã
douã valuri de nisip şi o balenã eşuatã
un cactus risipind albul
un roi de stele pe post de coadã la nicio cometã
douã sirene chemându-mã niciunde cu disperare
şi doar un singur sfârşit de lume
poate totuşi din când în când un dezastru pe post de ştire
în loc de desene animate
nimicul din spatele nimicului
precum o dovadã cã se poate numãra infinitul
cum îmi pot numãra şi eu vieţile
nu cele care nu au fost
dar nici cele care nu vor mai fi
cine ştie
poate cã o scrisoare îmi pot permite
dar la urma urmei nu am timbru
nici cutie poştalã
nici mãcar nu ştiu cum sã împãturesc cerul
într-un plic
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Sunã atît de frumos acest coctail de cuvinte ...A fi sau a nu fi? cu siguranţã am citit şi eu o poezie în care universul nu este suficient pentru a-ţi da voie sã trimiţi o scrisoare despre numãrãtoarea nereuşitã a propriei vieţi! Cu toate nereuşitele voite sau ne-voite,mi-a plãcut ce-am lecturat.
