prãpãdita asta de inimã este precum o stalagmitã
din ce în ce mai albã şi rece
pun pariu cã dacã aş îndrãzni sã o gust
aş avea sentimentul cã s-a nãscut din spuma mãrii
poate de aceea se cam crede afrodita
sau mai ştiu ce altã vietate numai bunã de iubit
de când nu mai ştiu regula florii de cais
parcã şi cireşii înoatã precum delfinii
iar sufletul meu se lasã purtat de zefir
când la poale când spre cer
doar doar zãgazul se va rupe cumva
sã plâng şi eu cu sughiţuri
ca un copil rãtãcit
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Tu eşti la intersecţia Brîncuşi-Vladimirescu ,Eu privesc din intersecţia Tudor-Amaradia şi vãd clar cea mai frumoasã filosofie poeticã(dacã-mi este permis)pentru care cu emoţie te felicit!
2.
Ce frumos! Vers fara cusur! Salutari, prieten drag!
