e o salcie iubitoare cum altfel sã o numesc
doar în restul anului se tot plânge
aşa cã nu am de ales şi îi zâmbesc a primãvarã
şi când se leagãnã duios sub fereastrã
dar şi când se zbate parcã sã-şi ia zborul
spre cine ştie ce mal de lac
s-o fi sãturat sã tot împartã tristeţile cu mine
aşa cã nici nu mai îndrãznesc sã-mi arãt lacrimile
e ca şi când i-aş refuza dreptul la polenizare
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Dac-o eliberezi cîştigi liniştea proprie,pentru cã ea va reveni,precum rîndunicile,la cuibul lãsat cu gîndul reîntoarcerii! Ai punctat bine idea ,i-ai dat consistenţã sentimentului şi i-ai dat drumul,cu uşoare regrete,sã zboare! Deduc o strînsã legãturã,om-naturã. 9.6 Bine-ai revenit!
