în timp ce gãuresc cerul câutând loc de veci
nu viselor nu lacrimilor în niciun caz fericirii
ci doar pentru renunţãrile de fiecare zi
mã trezesc în suspinele delfinilor
cãlãresc cãluţi de mare
adun stele vii pe un cer de corali
şi vã povestesc despre utopii
ca despre singurele certitudini