apoi fiecare gânditor care avea ceva de notat
a trebuit sã punã mâna pe daltã şi ciocan
(îţi dai seama prietene câtã muncã
sã laşi scris ceva acolo pentru cine dracu...
pentru cine doamne-iartã-mã
ar avea o anume sete de altceva decât de vin)
aşa cã nu ştiu cine a avut ideea de a scrie
dumnezeu cu literã mare
şi nici de ce tot ce e mare şi ascuţit
e ori piramidã ori bisericã ori tribunal
ori cine mai ştie ce bombardier american
totuşi
poate primul care şi-a vrut numele cu majusculã
nu-l avea pe dumnezeu niciunde
dar avea un scrib cu daltã finã şi muşchi
care dupã fiecare majusculã înjura şi el
ca orice muncitor supus silicozei
iar în prostia mea de utilizator de cuvinte
mã bucur cã nu trebuie sã le dãltuiesc
dar din respect pentru primii scribi
pot face economie de litere mari şi groase
