oricum zorii nu mã judecã pentru vise
ar fi de altfel mult prea complicat
sã mã rãstesc aiurea furnicilor din mine
iar iluzia cã pot cuprinde înţelesul
ţine pânã la nefericirea care mã cuprinde
la aflarea unicului rãspuns
în mod cu totul şi cu totul de netãgãduit
fluier a pustiu într-o mãnãstire de lut
aşez o cãrãmidã de apã peste o alta
aşa se zidesc pereţii dintre mine şi dumnezeu
de fapt nu aceastã cãutare e de vinã
nu liniştea tulburã vacarmul
poate cã tocmai lipsa e catalizatorul progresului
aşa cã nu-mi permit sã trec prin viaţã
ca şi când aş fi îndeplit o corvoadã
