Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
Marea Mimare Naţionalã
Cum dracu sã avem o clasã politicã responsabilã atâta timp când noi nu suntem capabili sã avem o societate civilã! Mã întreb de unde aceastã resemnare mioriticã. Cum am reuşit sã rãmânem aşa de nealteraţi în spiritul acesta al veşnicei resemnãrii?! Mã întreb şi parcã se rãsucesc toate celulele în mine. Cum naiba sã nu fim cãlcaţi în picioare de toatã lumea atât timp cât ne aşezãm comod în postura de preş?! Acceptãm sã fim înjosiţi. Ba mai mult. Ne înjosim singuri! Cu un anume avânt demn de zicala capului plecat. Parcã cu o anume emfazã ne autodefinim ca o naţiune de hoţi, leneşi şi tâmpiţi. Ne arãtãm cu degetul fãrã sã privim o clipã dincolo de autocolantele lipite pe toate gardurile. Nu pot sã nu mã revolt când ştiu cã acest popor este unul foarte muncitor, care de multe ori face din cãcat bici şi reuşeşte acolo unde alţii au nevoie de milenii de continuitate. Când cunosc atâta lume cu pricipii sãnãtoase care pur şi simplu se ascunde de teama de ridicol. Aşa s-a ajuns! A fi un om cu principii e ridicol! Din delãsare ne plângem pe la colţuri şi aşteptãm de la alţii sã ne dea un strop de viaţã. Respirãm într-o pungã de teamã sã nu fim auziţi cã trãim. Oare aşa am ajuns?! Da!!!!
Am devenit un popor de mimi. Mimãm aproape orice. Chiar şi propria existenţã. Avem nevoie de confirmãri şi aplauze prelungite. Nu mai ştim când trãim şi când nu. Dar aşteptãm o confirmare de la cineva consacrat. Doar bãtutul în cuie pare sã dezmorţeascã cumva mulţimea. Dar şi aici am început sã-l mimãm pe Isus. Aplecãm capul a înţelegere. A resemnare.
Eu cred în viaţa aceasta! Eu vreau sã trãiesc acum! Nu pot aştepta moartea pentru a fi! M-am sãturat sã fiu nefericit de propria mea abţinere. De ce sã nu cred în naţiunea aceasta care a scos atâtea valori din colb. Hai sã nu ne mai uitãm în curtea vecinului! Sã-i mângâiem capra şi sã ne privim în ochi. Sã vedem cât de mult semãnãm cu dacii. Dar trebuie sã scoatem steagul cu trup de şarpe şi cap de lup. Sã ridicãm ochii din ţãrânã şi sã ne privim munţii. Sã ne lucrãm câmpia şi sã împãrţim pâinea aşa cum am fãcut-o de milenii. Hai sã fim uniţi într-o ţarã care nu are nevoie de graniţe pentru a exista. Hai sã ne trecem turmele peste munţi! Hai sã ne alegem în sfârşit conducãtorii care ne meritã! Ridicaţi-vã români! Prindeţi-vã ca într-o horã a bunului simţ românesc şi izolaţi nemernicia! Hai sã fim ceea ce am fost şi mai mult decât atât! Hai sã ne bucurãm de ţara asta şi sã nu mai mimãm totul aşa cum ne-au îndoctrinat comuniştii iar europenii au preluat din mers acest fel de a subjuga popoarele prin pierderea identitãţii naţionale. Nu uitaţi cã sunteţi aici cum nici un popor european nu a reuşit niciodatã! Neclintiţi!
La naiba cu toate aceste infinte lãlãieli televizate! Deschideţi-vã inima de români! Nu mai trebuie sã fiţi slugile nimãnui. Trãiţi-vã bruma de viaţa! Nu mai aşteptaţi cuminţi o altã lume! Nici regii, nici împãraţii, nici mãcar înalpreasfinţiile lor nu cred în aşa ceva. Dar mimezã pentru noi împãrãţii ale cerurilor în care nu vom avea loc decât dacã îi slujim pe ei aici, pe pãmânt!
Hai sã iesim în viaţã. Sã nu ne mai prefacem cã votãm, sã nu mai mimãm democraţia, sã nu mai facem pe lupii moralişti, sã nu mai aşteptãm soluţii de la alţii! Haideţi sã redevenim popor! Atâta vã cer! Sã înviaţi în viaţa asta!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Subscriu din tot sufletul si cred cu tarie
ca ar trebui s-o facem!
