ar fi bine sã lãsaţi bãlãngãneala asta imposibilã
de-a lungul şi de-a latul istoriei
ce dracu nu aţi mai jucat lapte gros niciodatã?
sãriţi cât mai aproape de veriga slabã
puneţi presiune pe poeţi
nu-i mai lãsaţi sã umble singuri ziua
daţi-le câte o muzã sub acoperire
sã le ştie sãrutul
sã le mãsoare visele dimineaţa
altfel sã nu vã miraţi cã vor ieşi din transã
şi vor mai face o revoluţie
democraţia nu e niciodatã scuzabilã
cum sã vã fac sã nu vã mai cereţi inutil scuze
loviţi cu realitatea crudã în fiecare vis
impozitaţi infinit tãcerile poeţilor
ele nu fac altceva decât sã caute un dictator
acel gen de tiran al bunului simţ
al frumosului
al iubirii
într-un fel tovarãşi
poeţii ãştia îl vor crede pe un viitor messia
tot aşa cum l-au ridicat la cer pe isus
îi vor trage cuiele din rãstignirea oficialã
i se vor închina în şoaptã
ca unei flori albe
aşa cã nu-i mai lãsaţi sã umble ziua pe stradã
nu mai asfaltaţi pieţele
cã de acolo se adreseazã maşinilor din trafic
cheamã taximetrele la mãsurat
propun autobuzele la votul universal
şi nestingheriţi de gloanţe
vor muri fericiţi
pentru libertate
libertatea aceea pe care ar fi bine
sã nu o mai lãsaţi alãturi de ei pe stradã
alo tovarãşi
sã nu vã punã dracu sã-i lãsaţi sã cânte
cã ei nu ştiu decât deşteaptã-te omule
