despre cum sã mai gãsim ceva secunde
mai totdeauna sterpe sfrijite şi de neconsumat
de fapt ne vindem iluzia cã am câştigat timp
când colo ne uitãm din ce în ce mai des la ceas
ca într-o presare ciudatã a niciodatã de ajuns
apoi chirciţi în noi mestecãm nisipul clepsidrelor
ca pe un deşert îndesat într-o cãmilã
hai sã strigãm ceva lozincar
la naiba cu festina lente
la rele cu toate aceste renunţãri
sã frecãm secundele în cap
pânã le vom transforma în energie verde
mãcar se consumã înaintea energiilor convenţionale
hai sã tãcem câte ceva despre economia de timp
pur şi simplu sã ne privim calzi
sã ne pãtrundem în suflete
şi sã murim încet
cu folos
economic
