oceanul nu pare sã mai aibã nimic împotrivã
se întinde lin ca o baltã cu mormoloci
de trei ori albã de trei ori neagrã
şi doar o datã-n viaţã gri
şirul indian se rãsuceşte idiot
stelele se ordoneazã cum le cântã pãstorul
din os din dos din cine sã mai ştie care flaut
oricum mioarele nãzdrãvane sunt doar în balade
şi nici acolo nu mai au rol principal
dacã ar fi fost dupã ţugulime
universul ar fi început printr-un fâs
iar carul mare ar fi fost dosit
ca nu cumva steaua poalarã sã încurce cârmaciul