Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
Lipsa competiţiei conduce neîndoielnic spre auto
Nu somnul raţiunii ci chiar lipsa ei naşte monştri. Ca şi neimplicarea şi lipsa curajului de a avea opinii din pricina â€ţdatului la o parteâ€sau a ostracizãrii de tip feudal. Felul acesta aproape mioritic de exagerare a bunului simţ pânã la transformarea acestuia în afecţiune benignã.
Nu am sã înţeleg niciodatã de ce nu acceptãm concurenţa ca pe o binefacere?!... Doar pentru a fi doar â€ţnoi†noi?! Stau şi mã minunez când vãd cã România, care plecase pe cai mari dupã 1989 în a-şi reface vivacitatea politicã, a ajuns sã fie sluga câtorva sforari doar din teama celor â€ţaleşiâ€. Ba de pierderea ciolanului, ba de puşcãrie, ba de defãimare. Lipsa ideologiilor, lipsa visãtorilor din politic, lipsa oricãrei forme de protest decât cea a strãzii, devenite şi ea din ce în ce mai manipulabilã.
Nevoia de confirmãri şi talk-show-irea politicii a devenit ca un cancer. Calculãm greşit, sfidãm realitãţile şi refacem încetul cu încetul terenul spre dictaturã. Faptul cã nimeni nu vine din spate periculos sau mãcar ameninţãtor aplatizeazã aşa zişii luptãtori. Fiecare cautã o cãmaşã de vreme rea (nici mãcar din zale de bronz) prin uniuni împotriva naturii. Mai ales a celei umane. Aşa au luat naştere politicenii care nu se apreciazã deloc între ei şi nu vor decât dueluri în care sã ştie cine poate trage primul şi fãrã putinţã de a rata. Poate chiar şi lipsa unui tribun nebun care sã uneascã din când în când forţele reacţionare e vinovatã de cangrena care se adânceşte. Nici mãcar ura de clasã nu mai existã. Doar abominabilele linşãri la nivelul visceral. Mai ales prin vulgaritate şi râgâit! Dar toate aceste tare competiţionale nu nasc decât politiceni lipsiţi de apãrare. La voia micilor sau marilor trãdãri. Cel mai lipsit de apãrare e cel care se închide într-o fortãreaţã. Cu gândul cã nimic nu-l atinge. Pânã când un grup de â€ţprieteni†îi vor pune cuţitul la spate. Oricât de Caesar s-ar crede, într-o zi Brutus îl va lovi cu sete.
Democraţia are nevoie de confruntare. O parte din aceastã confruntare se desfãşoarã pe tãrâmul media. Dar într-o media bolnavã, sãrãcitã, adusã în pragul colapsului doar de dragul de a o putea stãpâni. Concurenţa, competiţia, înfruntarea este singura condiţie a existenţei unor viitori lideri. Altfel vom avea doar sforari care vor aranja din timp orice devenire. În liniştea absurdã a strigãtelor înãbuşite.
E aiurea cât de lipsiţi de bãrbãţie sunt cei care se bat cu cãrãmida în piept cã numai ei ştiu calea. Ca sã nu o spun pe şleau. Nimeni nu ştie nimic iar vocea colectivã are nevoie de democraţie ca sã aducã calea de mijloc. Oricât de strâmbã ar fi aceastã cale e unica care trece pe la casele tuturor.
Deci, ca sã nu mai bat apa în piuã cu disperare. Atâta timp cât nu vã implicaţi, atâta vreme cât nu aveţi curajul de a avea o opinie, poate din teamã sau din prea mult bun simţ (care devine comun cu nesimţirea), nu vã aşteptaţi la altceva decât la dictatura celor â€ţîndemânaticiâ€!
