de ce sã fi fãcut dumnezeu lumea ca-n scripturã
de ce sã fi început cu decorul
eu cred
aşa cred eu cu toatã erezia
cã la început nu a fost cuvântul
rostirea nu dã naştere lumii
mai degrabã cred cã la început a fost iubirea
şi eva
şi pãcãtosul de adam
un pofticios nebun plin de dorinţã
abia apoi au început sã facã lumea
cum a vrut ea doamne
poate cã a zâmbit un pic şi ai fãcut cerul
alãturi de ochii ei ne trebuiau şi niscai stele
un pic de soare
o lunã
şi alte acareturi
o decapotabilã
un amãrât de cont în bancã
şi un urmaş
ca lumea sã fie întreagã
nu sunt eretic
dar nici ceea ce preoţii numesc enoriaş
sunt genul acela de pãcãtos consecvent
care nu se ascunde de lunã
oricum nicio stea nu poate jura cã nu mã ştie
cum nici eu nu port pene tot timpul
uneori doar coarne
aşa
în loc de conştiinţã
prelungiri de nu mai stiu cum
pânã nu mai ştiu unde
