lovesc cu disperare pereţii precum un pui anemic
care nu şi-a înghiţit încã gãlbenuşul
e ca şi cum m-aş grãbi sã ies în viaţã
sã rup iarba sã-mi mişc aripioarele
sã casc ciocul dupã un strop de apã
ori doar sã caut cãldura universalã
dar de atâta freamãt oul s-a rostogolit în el
fãrã a mai cãuta temei în lumea de dincolo de lume
ca un meteorit incapabil sã ardã pânã la capãt
