într-o zi voi învãţa sã comunic prin rizomi
poate voi privi soarele dintr-o inflorescenţã
şi-i voi zâmbi din tot polenul meu
rãspândind chemãri de fluturi şi albine
dintr-o mireasmã de suflet
oricum simt cã sunt inferior lumilor colorate
o biatã faţã palidã gãlãgioasã şi instabilã
un trup morocãnos şi prea plin de sine
ca şi cum gândul nu ar fi avut altã cale
am învãţat sã vorbesc pentru a-l împãrtãşi
apoi am început sã strig
când de bucurie când moarte
întors în şoaptã prin iubire
reîntors în tãcere cu adorare
învãţ sã comunicãm gândul
chiar înainte de a se naşte
chiar şi multã vreme dupã ce nu va mai fi
