fiecare în parte perfectã şi de netãgãduit
cum doar dezastrele pot fi uneori
în rest un univers de mici sau mai mari defecte
cât sã mã pierd printre greşeli
cãlãuzit de reguli ale perfecţiunii
când nici mãcar stelele nu cad perpendicular
pe coama înspumatã a oceanului de vise
desenãm pe nisip teoreme ale veşniciei
din perspectiva morţii
ca şi cum am ridica nimicul la plus infinit
apoi sãtul de respirat rai dupã rai
o sã mã trezesc în acelaşi dulce iad
alergând dupã fluturi roz şi plete blonde
