infinuturile acestea instabile
nesãţioase
avide
când au de unde îşi lega extinderile
cum ar fi sã le dãm libertatea sã se opreascã
apoi sã le oferim o oglindã
în care sã se priveascã
pânã la centru
şi chiar pânã dincolo de infinit
pentru început ciudatul din mine
preseazã universuri între douã vise
ca într-un ierbar în care o floare de colţ
încã suspinã dupã dreptul la scuturare
încerc sã stopez cumva extinderile
prin comprimare
prin sufocare
prin reducere la absurd
chiar şi prin degajarea centrelor
apropo
universul nu poate fi singur
are cel puţin o pereche
pe care o iubeşte
