şi nu mai sunt decât o fantomã rãtãcitã
sentimentul acesta de inconsistenţã
pare şi el rãmas singuratic
prin inima mea de aer
într-un fel trec prin toate
ca şi când nu ar mai fi
nici nu mai ştiu dacã eu sunt mort
ori lumea e doar o boare
chiar şi ţipãtul e ca o frunzã în cãdere
iar lacrimile nu se mai nasc fierbinţi
nici mãcar sãrate
par sã fie nişte fulgi îngheţaţi
care viscolesc prin imensul gol din mine
