pe cerul acesta
mai mare decât o lacrimã de zeu
unde nu mai e loc de suspine din dragoste
nici de alte cereri de fericire
cum ar fi cele de câştig la bingo
sau loterie
prea multe obsevatoare pe munţi
în deşert sau pe orbite circumterestre
prin care se disecã cerul acesta
care este uneori atât de aproape
alteori atât de departe
de parcã pulseazã
ca o inimã de poet
un cer pe care cresc în devãlmãşie
miliarde de alte ceruri
şi oricât m-aş plânge de singurãtate
în jurul meu e o aglomeraţie sufocantã
ca într-un grãmadã dezordonatã
dintr-o partidã de rugby
doar într-o parte umbritã a orizontului
printr-un ciob afumat din copilãrie
mai caut o cale de a evada
din acest cerc al risipirii
de mine
