iar pãmântul este plin de asemenea centre
sã le spunem mantrice
de unde fiecare creaturã
îşi poate striga nefericirea
ca pe o dudã sfântã pierdutã
prin adâncirea degetului în gaura buricului
aşa se face cã poezia
ea însãşi o filozofie fistichie
trece chiar mai jos un pic
de meridianul acesta universal al filozofiei
şi uneori mult mai adânc
poate direct proporţional cu...
cu matematica satisfacerii curiozitãţii
sã nu vã mai miraţi când echerul şi linia
însoţite de raportor şi compas
vor fi uneletele iubirii
într-un viitor al eprubetelor
din fibrã de inimã
aşezate strict în jurul buricului etern
pe când pofta nebunã de sex
va trece dintr-o minte în alta
prin telepatie
fãrã niciun lugu lugu
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Am aceeasi parere cu tine. Poezia a fost ca o replica la o discutie dintr-un cenaclu.
Nu stiu foarte bine de ce dar simt ca nu ai dreptate...chiar daca modernizatã, împopoţonatã, nemotivatã ori total detasatã,eu unul cred ca - in esenta- poezia ramâne un tãrâm al iubirii