cum ai lãsat atâta tembelã dezordine sã tot creascã
atâta lipsã de respect pentru cât potop mai putem duce
într-o lume a niciodatã de ajuns
doar limitãri peste limitãri
când libertatea e doar o fãrâmã de cer
între douã sufocãri cu neant
iar moartea pare singura izbãvire
ca într-o cântare a tuturor cântãrilor
sau ca în cine mai ştie a câta carte a dezmãţului
sau a cine mai ştie a câta apocalipsã
din câte apocalipse au rãspuns absent
doamne de oriunde ne-ai iubi
nu ne lãsa pradã lipsei de orizont
întoarce-te printre noi
vino
mai lasã-te bãtut în cuie o datã
