pãşeşte sigurã pe ea
ca o primadonã pe un podium poleit
ştie cã e unicã
şi aproape de neîmperecheat
precum un talisman atârnând
la gâtul tuturor perechilor perfecte
ca un trofeu neacordat niciodatã
............................
ridic privirea şi te vãd
îngaim un bunã instinctiv
şi e atâta gol în jurul tãu
ca o prãpastie protestândã
care se agaţã disperatã
de un singur nod
............................
mã simt strãin prin lumea asta imensã
în timp ce lipesc afişe
albe infinite şi aproape perfecte
poate ca o condamnare la altã dimeniune
ori ca un blestem
la întoarcerea în sine
