viaţa asta nu e ca un clasor
deşi aşez zilnic câte ceva
parcã la presat
cu o speranţa albã
precum într-un ierbar
sau ca într-un album idiot
pentru cine ar vrea sã mai priveascã
ca într-un ciudat glob de cristal
istorii de o clipã
îmi plâng flori pe suflet
ca într-o retrospectivã
a niciodatã mai frumos
culeg petalele cãzute
le adun ca pe visele uitate
într-o singurã inimã
şi le dau altã viaţã
ca atumci când
dintr-un bob de strugure strivit
rãmâne un strop de vin
ca pentru împãrtãşanie
