trãim ca disperaţii
între un ocean de nemulţumiri
şi o razã de speranţã
iar viaţa a devenit un mega-mall
pregãtit de sãrbãtoare
în mijlocul unei tristeţi ţipãtoare
unde fiecare cumpãrã nimicuri
ca pe muchii de infinit
iar bisericile închinate ţie
Doamne
sunt din ce în ce mai mari
aurite şi înãlţate cumva
ca o prelungire fireascã
a egoului uman
potopul lui noe a fost îngãduitor
de sete s-ar fi murit în chinuri
mai lungi decât orice blestemat de înec
