ca un fel de înainte de orice înainte
când încã nu ştia nimeni sã nu ştie
durerea facerii şi desfacerii
martorul trecerii prin fiecare dimensiune
este punctul
de dinaintea hidrogenului
chiar de dinaintea oricãrui dinainte
arderea creatoare de luminã
izvorul din care se adapã timpul
precum un bidiviu nãrãvaş
între douã curse de galop cu sine însuşi
..............................................
îmi doresc sã vã povestesc
câtã tãcere este între douã stele
dar nu am destule cuvinte
...............................................
din vis în vis
prin suprimarea realitãţii
îmi doresc cerul acesta plin de stele vii
cu veşnicii şi infinit cu tot
dar şi fiecare apocalipsã
potopul dinaintea fiecãrui potop
ca pe locul întâi la mãsurat orizontul
asumat dupã fiecare miazãnoapte
din toţi muşchii crescuţi pe carul mare
când încã avea rãdãcini în pãdurea raiului
înainte ca pãmântul sã adãposteascã iadul
la urma urmei
în golul dintre douã cuvinte este atâta poezie
cât îţi poţi permite sã accepţi
