pe care o poţi folosi ca masã
pentru ospeţe la care greierii
te învaţã tãcerea admirativã
ori ca pe un scaun
într-un tren aglomerat
gata sã te ducã în paradis
chiar şi pe post de pernã
când te rãzbeşte somnul
şi visezi aiurea
castele şi prinţese
viaţa e aşa de micã
încât îşi face loc într-o lacrimã
când îţi iei adio de la cei dragi
chiar şi într-un zâmbet
rãmas martor dintr-o fericitã zi de duminicã
numai cã noi tot îi construim megapiramide
metropole şi necropole
ca pe monumente ale nimicului
viaţa e atât cât iubim
deşi pare atât de micã
încât am putea sã o confundãm
cu universul
