înghesui tãcerea într-o altã tãcere
şi le strig în cãutarea ecoului
apoi le caut de linii şi puncte
ori de combinaţii infinite de zero şi unu
luate câte o viaţã
şi ceva moarte
cumva alb negru
ca o lipsã de curcubeu
între douã lacrimi
chiar şi atunci când înţelegerea mea e vastã
pare cumva ciuntitã
ca un cub mãiastru
numai bunã de bãtut în cuie
ca într-o joacã
de-a cercul
