poţi rãsturna cornul abundenţei
şi nu vei gãsi vindecare
te va roade nimicul
cum rod cariile un stejar
iar sufletul va atârna jalnic
precum o cârpã neagrã
pe un cap de voievod mazilit
ori mai degrabã ca o abdicare
ca o pãrãsire de popor
din cine sã mai înţeleagã
ce fel de altã nevoie
precum gaura din covrig
oricâtã zidire ai dus spre cer
oricât aur ai pus pe cupole
când inima nu mai cântã
când dansul nu te mai cheamã
abia atunci nu mai ai nimic
