bãtut prea des în cuie
şi taci precum tac galaxiile
cumva periculos de frumos
dacã nu aş bãnui genunea
din care împleteşti
universul
tãu
doar când deschizi ochii
şi mã priveşti ca pe soarele tãu
simt cã aş fi undeva în centru
dar de aici
din lumea asta falsã
lucratã atât de adânc în subconştient
unde pânã si astrul luminii
se tot învârte pe cer cu banalitate
nu pot decât sã sper
cã îţi voi dãrui dimineaţa
înainte de a mã retrage domestic
într-un apus
