când îţi odihneşti visele
pe toracele meu îmblãnit
iar capul tãu e aşa uşor
de parcã leviteazã şi el
alãturi de sufletul meu
pe cine ştie ce insule exotice
ori pe cine sã mai ştie care cer
din care nu mai cad fulgii
ci doar se unesc în galaxii pufoase
fãrã centru
fãrã limite
fãrã momente 0
.....................
e atât de frumos râsul tãu
stârnit natural de un struţ hulpav
încât îmi vine sã te gâdil
pânã la extaz
.....................
parfumul tãu e ca o trãsurã de basm
din care îmi zâmbeşte o prinţesã
mã aplec uşor şi te sãrut pe frunte
iar visarea mã pãtrunde
ca un cireş uriaş
cu fruct dulce-amar
