privesc universul boem
ca la un cinema de lux
în care pot schimba proiecţia
tãind şi lipind aiurea
cumva rãsucind ordinea
peste o altã ordine
ca într-o defilare triumfalã
derulând imaginile cu stelele vii
peste supernove şi pitici albe
tu mã priveşti îngãduitoare
cum îţi adulmec pielea
şi te sãrut pe gât
apoi îţi suflu prin pãr
ca şi cum de acolo
se tot nasc galaxiile
precum licuricii copilãriei
poate de aceea
acum mã simt capabil
sã fiu magelan
pentru universul nostru
