şi tot bate-neştire
ca un ceasornic gripat
cu iubire
în ciuda rubinelor cu ştaif oltenesc
din dotarea extra-standard
poet de treisprezece fix
.....................
nedrept
este timpul
face pe relativul
dar se tot laudã
cã este imparţial
şi bate egal
nu ca inima mea
care mãsoarã
cum vrea ea viaţa
în eternitãţi veşnic eterne
de doar o clipã
ori în grei fulgi de nea
numai buni de fãcut
oameni de zãpadã
.....................
inima asta nu ştie sã tacã
e ca un echipaj de urgenţã
pe un bulevard central
la orã de vârf
şi nu oboseşte
sã tot întoarcã
lacrimile la izvoare
cu poveşti acoperite de un ocean
pe vârfuri de munţi înecaţi
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Sunt bucuros ca bate, ca rade, ca iubeste firesc!
Multumesc din suflet, Elbi!