precum o clipã
care se tot dilatã
cât timp o frunzã
îşi cautã rãdãcina
firesc
cumva de dincolo
spre aici
niciodatã invers
visul în care te pãtrund
e precum calea
de unde întoarcerea
pare imposibilã
promisiunile
devin reguli de amestec
sufletele se alungesc
în cãutarea formei finale
niciodatã pe acelaşi drum
din punct spre nicãieri
într-o veşnicã cãutare
aşa iubesc
cu veşnicie
în aşa fel încât timpul
devine inutil
ca sã nu spun
ridicol
