privesc dansul norilor
nãscãtor de fulgere
calea dintre cer şi pãmânt
precum o pedeapsã inexplicabilã
un fel de sãrut pãtimaş
dintre energie şi potenţial
din când în când
curcubeul
cum viseazã veşnicia
sufletul meu
prin inim-mi fierbinte
niciodatã perfectã
dincolo de toatã neînţelegerea
îmi rãsare prin suflet licãrirea
care-mi face ochii minunaţi
atunci când iubesc
poate nu sunt niciodatã inimã
poate cub
mai degrabã sferã
absolutul dintre douã întrebãri
şi un rãspuns imposibil
