Demult
cind inca invatam sa dau din aripi
credeam ca e de ajuns sa vrei
si cerul te va sustine in plutire
dar era demult
cind inca puteam spune stelelor
durerea din inima
si zorilor speranta din suflet...
atit de demult incit
mi-a albit dorinta de zbor!
Undeva
unde credeam ca florile
au viata vesnica
acum miroase a iarna
si a inghet...
nu mai sunt altceva
decit un batrin om de zapada
ce asteapta primavara!
Cindva
v-a veni
si nu stiu daca povara
e repetabila.
