Am un grafic
se numeste viată
în origine
are deja nouă luni
imprumutate...
pe ordonată e aşezat timpul
inflexibil,liniar
pe abcisă aşez
sentimente
iubire ,ură,gelozie
uneori fericire
în punctele cele mai înalte
de aici,cad
uneori cu durere
încercând să ajung
cât mai aproape de timp
şi chiar să trec prin el
în netimp
în nefiinţă
undeva in spaţiul ireal
spre a patra dimensiune
spre căutare
spre cunoastere
numai că eu
numesc asta poezie;
în graficul meu
cuvântul e axa a treia
şi nu mă întreb
de ce proiecţia lui
e perpendiculara atât cu timpul
cât şi cu sentimentele mele
poate aşa
e geometria vietii mele
în care urmăresc o ipoteză
şi ajung la o concluzie
demonstrându-mi
că nu pot desăvârşi
căutarea!
