Celor ce se vor întreba de ce nu mai am nici o noimã încerc sã le rãspund în rândurile urmãtoare:
semeţia turnurilor gemene, cosmopolitismul ce le caracteriza, faptul cã erau un simbol al celei mai dezvoltate naţiuni de pe pãmânt (în ochii islamiştilor fundamentalişti asimilatã cu necuratul) m-au fãcut sã-mi pun aceastã întrebare ... o întrebare care nu a fãcut decât sã mã copleşeascã cu rãspunsuri ce nici mãcar nu pot fi rostite (şi în gând aduc a blasfemie şi par aducãtoare de blestem) darãmite spuse în agora.
Starea de confuzie ce domneşte în sufletul unui creştin care are curajul sã se întrebe în numele cãrui Creator semeni de-ai lui lovesc cu fanatism în alţi oameni fãrã a considera asta un pãcat de moarte( cruciade, jihaduri, intifade diferite alte forme de luptã asimilate rãzboiul sfânt) şi de ce dumnezeul meu nu e şi dumnezeul lui odatã ce fiecare în parte recunoaşte unicitatea Divinului?!
Pânã şi creştinii sunt împãrţiţi... fiecare în parte fluturând adevãrul lor ca pe un stindard.
De aici lipsa mea de noimã... oare cine sunt eu sã-mi pun întrebãri ce nu-mi aduc decât întrebare şi nelinişte... oare cum pot fi eu un om bun şi în ce mãsurã bunãtatea mea face rãu altor semeni?
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Si eu ma intreb daca binele facut chiar face bine intotdeauna. Desi stiu ca uneori e bine sa nu te bagi, cred ca tocmai cand este asteptat un ajutor din partea ta si tu nu-l dai, faci rau. Pentru ca se baza pe tine cineva. Deci e bine sa alegi o cale, sa stie cel de langa tine la ce sa se astepte... Dar e mai greu, o stiu.
mie versurile mi-au placut si au noima sa stii.intrebarile tale sunt oarecum firesti, cred ca la un moment dat ne-am intrebat retoric cu totii, acum e important ce facem noi, ca razboaie, vrem nu vrem, vor fi...din pacate.raul se face foarte usor, mai greu e cu binele...
