Azi vreau sã vorbesc despre bucurie...e duminicã şi duminica mã bucur! Chiar şi când nu am motive, mai ales atunci...mã bucur cã pot sã aştept ziua de luni!
Bucuria îmi umple sufletul atunci când pot sã o împart cu cineva, atunci când inima îmi permite sã iubesc, când soarele strãluceşte în sufletele noastre pribege.
Cel mai mult mã bucur de cei apropiaţi, apoi de naturã, de toamnã, de fiecare anotimp al vieţii, de rãsãrit, de apus, de noapte, de vis, de durere...da, de durere pentru cã ea construieşte bucuria!
Am învãţat cu greu bucuria, unii îi spun fericire, am învãţat cã aşteptând fericirea de la alţii e mai greu sã o dobândesc aşa cã mã bazez pe mine sã fiu fericit!
Am crezut cã e o afacere personalã.
Ca sã mã bucur de viaţã, de unicitatea ei, de clipa destinatã trebuie sã mã accept, sã mã învãţ, sã nu aştept sã devin statuia dorinţelor mele sau a acelora prin care mã definesc.
Azi e duminicã şi mã bucur cã pot scrie şi împãrţi din bucuria mea de a fi şi bunilor şi rãilor mei şi celor ce nu cuvântã şi cerului şi pãmântului şi apelor....
Azi e duminicã şi iubesc sã fiu!
fie ca viata ,destinul,soarta sa-ti ofere cat mai multe duminici si de asemeni fie ca aceste duminici sa ni le poti impartasi si noua chiar si virtual prin poeziile tale,pentru care iti multumim si ti le dorim in cat mai multe volume - spre implinirea ta deplina de poet -felicitari si consideratie!
