Azi am douã lacrimi în inimã şi un zâmbet pios de amintire...azi nu e de ajuns sã plâng jertfa trebuie sã mã bucur de libertatea dãruitã atunci.Nu uit nici o clipã sacrificiul vostru şi de aceea voi continua sã susţin acea luptã în care, din fericire pentru cei dragi mie, eu nu am pierit. Stiu cã nu am gãsit multe rãspunsuri şi nici nu mai sper, ştiu cã nu am reuşit nici mãcar sã numãr toate întrebãrile nepuse şi nici nu mai sper însã nu ştiu dacã acum mai conteazã sau nu asta. Important e sã nu uitãm esenţa acestui sacrificiu şi nici idealurile care au însufleţit revolta de atunci.
Azi mã doare şi "Moartea cãprioarei". O lacrimã ce-mi curge din izvorul în care se adapã zeitãţile pãdurii. Mã doare zborul frânt de o rãpitoare cu clonţ de rubin şi respir ca şi când aerul e prea puţin sã-mi încapã.
Azi e ziua în care înalţ privirea spre cer şi-mi aşez genunchi-n rugãciune, privesc focul şi rãtãcesc prin pãdurea schimbatã, e ziua în care mã doare cã viaţa nu e doar ideal şi poezie... e acea zi în care am înţeles cã pânã şi stelele mor.
Voi încheia oferind deschisã inima chiar dacã ştiu cã nu se cade sã îţi arãţi durerea...închei cu speranţa cã mãcar azi nu va râde nimeni de lacrima mea.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Lasa lacrimile sa curga, nu le ascunde, cel ce va rade nu cunoaste, cel ce stie te va aprecia. Lacrimile ascunse in noi dor mai mult, se cade sa iti arati durerea, se cade sa doara viata, nu se cade neacceptarea ei. Sa acceptam viata dar, sa nu traim in orice fel, sa nu ne uitam drepturile si conditiile ce ne permit sa fim sanatosi trupesc si sufletesc.
