Român ai fost, din fragedã pruncie,
Român eşti în viaţa trecãtoare,
Român vei fi şi-n vremea cea de mâine.
Traian şi Decebal au fost strãmoşii tãi
Sã-i socoteşti pe ei ca pe pãrinţii tãi!
Urmaşi ai lor au fost şi Mircea,
Mihai, Bogdan, Ştefan şi Cuza...
Chiar noi suntem urmaşi ai lor
Şi, din acest motiv sã nu uitãm de grija
lor
Ce au purtat-o, cu sfintenie, pentru popor.
Popoarele cotropitoare atunci când au
venit,
Toţi, românii, cu preţul vieţii s-au
împotrivit.
Au murit eroic, mii şi mii de fraţi ai
noştri,
Pentru a ne apãra de negrii şi întunecaţii
monştri,
Ce din toate pãrţile-au venit
Şi ne-au asuprit cumplit.
Cu o grea durere-n suflet
Îmi este greu sã recunosc
Cã, în zilele de astãzi,
Tot mai mulţi din fraţii noştri
Au ajuns sã creadã-n mincinoşii aştri.
Patriotismul pur, greu se mai gaseşte
Cãci, nici imnul naţional
Nu mai este scris nici-ntr-un manual.
Oamenii din ţara noastrã,
Prinşi de-o mare ignoranţã
Au uitat ..."Deşteaptã-te române"...
Şi, se gândesc cu ce se vor hrãni ei mâine.
Prinşi de-o patimã nebunã
Au renunţat la învãţãturã
Şi, nu la orice-nvãţãturã,
Ci la învãţãtura cea mai sfântã.
Copiilor mici din casa lor
Nu le-au mai împãrtãşit credinţa lor,
Ce este o credinţã adevãratã
Şi, de marii sfinţi predatã.
Astfel s-a uitat trecutul nostru.
Cumplit de greu e sã recunoşti astfel de
lucru,
Dar într-o ţarã-n care visul
A înlocuit chiar realismul,
Este greu sã-ţi regãseşti complet
Chipul tãu chiar şi-n portret,
Cãci portretul tãu moral
Nu a rãmas cel original/r.
