Autor:	Vinatu Denisa ( Amai ) - [ PROZA ]
Titlu:	Furtuna si Necunoscutul

Asta-I o perioada care nici prin gand nu mi-a trecut.O perioada neagra,uneori gri dar niciodata alba.Este asa de intuneric,asa de inspaimantator…mie frica,nu vad nimic…totul in jurul meu e ca un val intunecat.Nu stiu incotro ma indrept dar pasii mei se fac in continuare auziti.Am inceput sa alerg…sa tot alerg.Fug de ceva dar nu stiu de ce?Nu stiu…nu stiu unde ma indrept,nu stiu unde sunt.De ce e asa de intuneric,nu disting nimic,nici copaci in jurul meu nici pamant sub picioare nu simt,nimic…doar ceva plat ,neted care ma sustine .Ce este lumea asta,unde ma aflu? Ceva sau cineva imi da un impuls….ca si cum mi-ar spune sa alerg in continuare,sa fug mai tare……Stai, se aude ceva,nu stiu cat de aproape sau departe sunt sunetele alea dar…imi par oarecum cunoscute.Doua voci diferite care parca s-ar indemna una pe cealalta. “O cearta,asta e!” rasuna vocea mea in minte,dar…cine se cearta?Incep sa alerg spre presupusele sunete dar cand cred ca ma apropii de ele,dintr-o data nu le mai aud,nimic,doar o liniste de mormant…foarte apasatoare.Din nou acel impuls isi face simtit prezenta in mintea si in inima mea.De ce ma face sa ma simt … asa de neajutorata.Inca unul…apoi mii de imagini mi se proiecteaza in fata ochilor ca si cum as avea ecranul televizorului lipit de ochii mei.Multe imagini,colorate dar necunoscute mie,se deruleaza cu o viteza uimitoare.Incerc din rasputeri sa recunosc ceva din miile de imagini dar nu reusesc….e prea greu! Dintr-o data, acele imagini dispar iar eu imi simt tot corpul relaxat.…e asa de placut….Eu nu stiam dar in momentul ala, pluteam.Pluteam in acelas intuneric abisal de prima data doar ca eu nu-l vedeam,ochii mei erau inchisi iar fata mea avea alta expresie,una zambitoare.Visam sau vedeam ceva… In mintea mea se petrec multe lucruri,uneori nici nu stiu ce simt.Gandurile mele sunt ca o furtuna……toate se invart in jurul meu si toate vorbesc in acelasi timp……”Nu,incetati,va rog!” incerc sa ingan cateva cuvinte dar gandurile parca nu ma aud.Asa fac aproape intotdeauna,incearca sa ma innebuneasca. Dar eu, intotdeauna,sunt mai smechera decat ele.Intotdeauna reusesc sa scap de ele,din acel circ al nebuniei si totodata al adrenalinei.Te pot ameti foarte repede daca nu esti atent. Ma refugiez instantaneu in scutul meu protector cand vreau sa scap de realitate si sa visez.Imi place lumea pe care mi-am creat-o.In fond e lumea mea,nimeni nu poate patrunde acolo,eu stiu parola spre ea.Vai,cat imi doresc sa fiu locuitorul acele lumi….dar nu pot,ceva in realitate ma retine si nu ma lasa sa ma abandonez acele lumi.Sunt familia si prietenii mei care ma sustin si ma ajuta.Asta ma tine in realitate.Asa ca,pe biletul meu scrie”Vizitator”,deci pot intra acolo doar cu gandul,nu pot lua nimic si nu pot locui acolo. Acum mi-am dat seama ce-a fost cu impulsurile alea…ma indemnau spre acea lume a fanteziei,a imaginatiei,unde nimic nu are limite.E asa frumos…plin de culoare ….imbietor.Parca ma asteapta iar acele impulsuri sunt tot mai dese.Intind mana spre o panorama care a aparut din senin.Stiu ca e fereastra spre lumea mea…aproape ca o ating.Sunt aproape,atat de aproape incat am impresia ca o fractiune de secunda ma mai desparte de ea…”Stai!”rasuna o voce ca un strigat,facand ecou in capul meu.Ma opresc si ma uit in stanga,apoi in dreapta…nu-I nimeni.Imi intind a doua oara mana spre acea panorama dar ceva imi distrage atentia.Ceva ascutit si monoton face ecou in tot acel spatiu fara stele si alte corpuri ceresti.Cand vreau sa intind pentru a treia oara mana,constat ca fereastra care facea legatura cu lumea mea a disparut.Sunt din nou singura in acel spatiu infinit de intunecat si rece dar,dintr-o data cad… Somnoroasa imi intredeschid ochii.Inca mai aud zgomotul acela asurzitor.Intind mana stind,parca,de unde provenea sunetul.Ating ceva rece si neted.Apas un buton si gata…sunetul asurzitor se opreste facand loc unei linisti ciudate…cunoscute.Ma ridic in sezut,apoi deschid ochii si ma uit prin camera…camera?!?....cum? dar parca mai-nainte cadeam.E imposibil…sau poate nu.Poate a fost un vis.Dar parea asa real…si in plus cine au fost acele doua persoane care se certau? Nu cred ca voi afla asta niciodata…sau poate da.Oricum in adancul sufletului meu aveam o vaga idée despre acele doua persoane…amandoua incapatanate,niciuna nefiind dispusa sa se lase mai prejos…

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]