Elena: studentã la informaticã, frumoasã,
crescutã într-un orfelinat, acum cãsãtoritã
cu un om de afaceri mai în vârstã.
Miron: coleg de facultate cu Elena, orfan
şi el, scrie programe pentru o firmã şi dã
meditaţii pentru a se întreţine.
O camerã de cãmin cu un pat simplu, o
noptierã, un dulap de haine, un raft
suspendat pentru cãrţi, douã scaune, o masã
cu un calculator.
Miron, aşezat în faţa monitorului,
butoneazã de zor şi vorbeşte de unul singur.
Miron: Hai tatã! Hai! (butoneazã în
continuare) Ia sã te vedem, hai, cã n-am
muncit atât pentru nimic. Hai, hai! (se
opreşte, aşteaptã) Da!! (sare de pe scaun
bucuros) Yes! Yes!
Se aud batãi în uşã. Tânãrul se opreşte
îngrijorat. Bãtãile continuã.
Elena: Deschide, mã! Ai surzit?
Miron rãsuflã uşurat. Se îndreaptã spre
uşã, o descuie şi o deschide.
Intrã Elena, elegantã, fustã mini, taior,
cu o cutie de pizza în mâini. Se îndreaptã
spre masa calculatorului. Miron încuie uşa
la loc şi se repede sã împingã tastatura
într-o parte. Tânãra aşeazã cutia pe masã.
Miron: De ce ai venit? (se aşeazã pe scaun)
Elena: (îşi aruncã poşeta pe pat) Te-am
auzit azi la curs cã nu te duci la
meditaţii. (se dezbracã de taior şi-l
aruncã lângã poşetã. Rãmîne doar în sutien)
Miron: (privind-o) Ai cãlduri? Giculeţ nu-i
acasã?
Elena: (se apropie de masã) Nu. Gicu a
plecat azi la Cluj sã rezolve nu ştiu ce
afacere.
Miron: (continuã sã lucreze) Şi nu te
deranjeazã cã te-a lãsat singurã la sfârşit
de sãptãmânã, boşorogul?
Elena: ( desface cutia cu pizza şi ia o
bucatã) Nu! Şi nu este boşorog.
Miron: (ironic) Nu, are cu douãzeci de ani
mai mult. Atât.
Elena: ( muşcã din pizza, se postezã în
spatele lui şi priveşte la monitor) Şi?!
Miron: Şi, nimic.
Elena: Eşti gelos?
Miron: Eu?!
Elena: (atentã la monitor) Da, Tu! Mã
iubeşti?
Miron: De ce sã fiu gelos? Boşorogul a vrut
nevastã tânãrã, frumoasã, deşteaptã şi
virginã? Te-.a gãsit. Eu nu vreau nimic.Ce-
am vrut, am vrut, ce mai conteazã.
Elena: (speriatã) Mã, ce faci aici? Unde ai
intrat? Astea sunt conturi! Eşti nebun?!
Elena se repede la tastaturã. Miron îi
prinde mâinile, se ridicã şi-o împinge spre
mijlocul camerei.
Miron: (iritat) Stai potolitã!
Tânãra încearcã sã-l ocoleascã pentru a
ajunge la calculator.
Miron: Da’ stai cuminte! ( o prinde în
braţe)
Elena: ( se zbate) Ieşi de acolo, nebunule!
O sã te prindã!
Miron: Nu!
Elena: Vrei bani? Îţi dau eu. De cât ai
nevoie? Nu ţi-au dat banii pe meditaţii,
sau firma la care mai lucrezi ţi-a dat
ţeapã?
Miron: Nu eu am nevoie. Stai potolitã?
Elena: Bine. Dã-mi drumul!
Miron: Stai cuminte! (îi dã drumul şi se
întoarce la masã) Nu te apropia! ( ia o
bucatã de pizza şi începe sã mãnânce nervos)
Elena face câţiva paşi prin camerã, apoi
cautã în poşetã, scoate un pachet de ţigãri
şi aprinde una.
Miron: (mai liniştit) Nu pentru mine am eu
nevoie de bani. Eu n-am uitat de unde am
plecat.
Elena: (se opreşte contrariatã) Şi ce vrei
sã zici!? Eu am uitat orfelinatul? ( se
plimbã din nou şi fumeazã) Dacã am vilã,
maşina mea, menajerã, crezi cã am uitat?
Nu! Tu eşti bãiat deştept, mâine, poimâine
termini facultatea, gãseşti un post bine
plãtit cu uşurinţã, dar eu? Ştiu, sunt
frumoasã, nici prea proastã, dar pentru un
serviciu, mai devreme sau mai târziu, tot
în braţele vreunui boşorog ajungeam. Dar ca
amantã! ( stinge nervoasã ţigara în
scrumiera de pe noptierã) Aşa cã am
preferat sã-mi schimb statutul de orfanã cu
cel de femeie maritatã ce nu se
îngrijoreazã de ziua de mâine. Ce rãu vezi
în asta? ( se aşeazã pe pat şi începe sã
plângã) E rãu cã te-am iubit, cã te iubesc,
dar am preferat siguranţa zilei de mâine?
Miron: (dupa câteva clipe de tãcere) Te
bate?
Elena: (îşi sterge lacrimile) Nu.De ce
crezi asta?
Miron: Am vãzut cã ai vânãtãi.
Elena:Te-ar deranja?
Miron ridica din umeri, butoneazã la
tastaturã.
Elena: Nu, nu mã bate. În pat e mai brutal.
Un pic.
Elena se ridicã, se îmbracã cu taiorul, se
aranjeazã, îşi ia poşeta şi se îndreaptã
spre uşã.
Miron: Elena, l-am şters. Nu pleca! Rãmâi.
Tânãra se opreşte şi se întoarce cu faţa
spre el.
Miron: ( se ridicã grãbit, o ajunge din
urmã, o cuprinde în braţe) Rãmâi?
Elena.(pânge, râde) Mã iubeşti! Mã iubeşti,
nu-i aşa?
Încep sã se sãrute cu patimã şi înlãnţuiţi
se apropie de pat.
