am inchis ruga in mine
o port ferecata dupa zidurile terne ale pielii
nu ti-am gasit pasii si m-am poticnit
m-am impiedicat in praful de pe maini
acum e asternut pe mine in inima
imi trebuiesc fraze rupte
scripturi terfelite de cuvant
urlete obosite imi insotesc pasii
si cad la fiecare sunet de arginti
fluturii mor incet se sting la lumina si mor
in aripi imi infasor resturile cioturi negre
manjite de straturi fine de nepasare
imi car in spate funia cea lunga
cu fiecare pas inainte o simt mai usoara
ma imbratiseaza copacii dansez
cu propriu-mi giulgiu infasurat pe coapse
e alb precum o aripa de fluture
da fluturii mor incet si cad
