nu se mai vând speranţe vrac la mãcelãria de vise
nici biletul la metrou nu-ţi foloseşte la treaba asta
dacã ne demachiem de zgura oraşului canibal
rãmâne un hãu pe care nu-l putem umple
nici cu poleialã , nici cu vorbe, nici mãcar cu scotch
unde duce acest tramvai fãrã numãr,
se retrage la depou, pânã şi tramvaiele se retrag
iubita mea e sigurul lucru adevãrat
în rest imagini, holograme distorsionate
iubindu-ne prin parcuri, în lift, pe masa din bucãtãrie
umplem cu sens o trecere grãbitã, ploaie de primãvarã
nimeni nu-şi mai aduce aminte nimic
nicio altã viaţã , niciun alt suflet
uneori sunt apãsat ca de un excavator
de mulţimea de nume şi feţe pe care le-am înregistrat
şi nu-mi face nimeni un update, un restart
în aşteptarea gloriosului shut down
la fereastrã mea de bloc vin porumbeii sã mãnânce
aşa cum zborul unui fluture maturã o viaţã întreagã
timpul se mãsoarã în galaxii diferite
şi nici mãcar nu existã
hai sã bem o bere la halbã
şi sã sãrbãtorim sfârşitul vieţii
înainte sã murim definitiv
