Amintirea
...
Erau copii. Copii de şcoalã
Frumoşi ca nişte flori erau
Şi ca douã flori creşteau:
El trandafir, ea lãcrãmioarã,
Erau meniţi a fi-mpreunã,
El nor rãzleţ, ea ciob de lunã!
...
S-au încheiat anii de şcoalã
Şi fãrã de veste-a venit
Rãtãcirea vântului, palã,
Şi pe cei doi, i-a despãrţit!
...
Degeaba frãmântãri şi dor,
De dorul ei, de dorul lui,
Cui sã se plângã? N-aveau cui.
Cei doi aveau drumul lor!
...
Dar, destinu-a regretat
Rãtãcirea de-altãdatã
Şi-atunci, cu puterea-i datã,
S-a apucat de cãutat,
Gãsind întâi pe bãiat,
Apoi, parcã misterios,
Sau mai exact, ingenios,
A gãsit-o şi pe fatã!
...
Iar cele douã cãi aparte
Le-a fãcut un singur drum
Mãrginit pânã departe
Cu mãceş şi cu salcâm
Azi, cei doi sunt împreunã
El nor rãzleţ, ea ciob de lunã!
...
Şi duc cu ei o amintire
Cã şi-au fost prima iubire!
|
