Gândurile aleargã libere,
nãscându-se fie la timp, fie prematur şi neavenit,
fie tardiv, din orgiile sinapselor efervescente.
Înmugurind,
câteodatã înflorind, dar aproape întodeauna ofilindu-se.
Transfigurându-ne,
infiltrându-se în celule, ţesuturi , carne şi os,
poposind într- un final inevitabil în inima şi suflet.
Transformandu-se apoi
în zâmbete, lacrimi,cantec, oftat, râs,regret, mirare sau dorinţa
Şi câteodatã,
din pãcate doar câteodatã,
reuşim sã le canalizãm,
sã le facem sa infloreasca
si sã le transformãm în fapte
spre cresterea noastra.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Multumesc pentru semn Diana Cris, totusi imi place sa cred ca si cuvintele ajuta la cresterea noastra, pot fi un postament pe care sau din care sa cladim ceva :)
