Anotimpuri lincede
zile care rideau la fereastra zorilor
ma privesc peste umar
ca un soare ce-si intoarce privirea
peste cimpul cu flori
tot mai aproape
pasii indecentei taceri
scirtiind pe mozaicul clepsidrei.
Fara sentimentul ca le-as spune adio..
plec linistita-
Sa le astept in alta parte
ma duc-
am sa lipsesc doar putin
asa cum la captul strazii
dispare colina.
