nimeni nu pacatuieste singur cu naivitatea,
nimeni nu pleaca lucid in gara iluziilor.
o floare presata de amintiri, o aluzie nuda,
o calimara de cuvinte de lemn te indeamna sa
accepti aventura.
tot universul parca vrea sa te faca bucata
cu bucata
impotriva ambitiilor, orgoliului,
sa te transforme intr-o larva,
sa te prostitueze in fata tacerilor.
incepi sa te vinzi sperantelor pe preturi
tot mai mici:
un sarut, o privire, un cuvant, an "adio".
pentru a renaste nu iti ramane
decat sa mori sau sa omori.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Moartea poate fii o cale de renastere...crima nu e decit o culme a pacatului...poezia ta e o intrebare uriasa!
