Modesta linie,trasa inadins pe coala imi
reprezinta simtirea.
Imi iubesc cuvintele,ca pe niste
copii,inceputi in zarea tineretii.
Departandu-ma tot mai mult de elanul
visului,ma descopar plin de mucegai.
Imbatranesc si asta pentru totdeauna –
Simt bucurie si tacere.
Doamne de ar fi adevarate simtirile frumoase
si tainice,ce se deapana in fiecare
dimineata a unui nou inceput .
Imprejurul meu este lumina,o lumina ce ma
doare.Sunt ca o vietate crescuta la
intunerec .
Oare , cum va fi in tara luminii
neinserate,cu amaratul meu suflet ?
