acorduri line
pãşesc desculţe
rânind mai departe cenuşiul ulciorului
copacul bãtrân îmi era strãjer
de când eram de-o şchioapã
acum
e doar o amintire pe care o port în buzunar
sã-mi aline somnul
gândul se frânge
cu tine
împãrţeam aceaşi potecã
nu atingeam şoapta
doar firul ierbi
o-nclinam alene
eram liberi în clipe de tãceri
acesta era momentul care urca pe treptele sufletului
pentru a-mi fi mai aproape
mi-era fricã sã-l ating
nu erau cioburi
dragostea
ar trebui sã fie sculptatã sub pleoapã
pentru a nu fi oarbã
