N-as putea sa-ti spun acum ce simt prin
cuvinte
Sunt zile,nopti cand imi spun ca trebuie
sa merg inainte
Sunt radacini de suflet ascunse in pustiu
Care mi-arata ca a mea cale n-o mai stiu...
M-am pierdut pe drumul dinspre rai
Unde-mi spuneai cu lacrimi:Mai stai...
Dar n-am crezut si n-am sa cred in paradis
Caci sufletul mi-e pierdut in vesnicul
abis...
Abisul inegrit de ale mele ganduri
Ce tu reuseai sa-l distrugi in mii de randuri
Dar tu nu mai esti si el a reinviat,
Acest abis ce existenta...mi-a spulberat
Acum traiesc in universul meu
Fara sa stiu daca asa voi fi mereu
Insa in frig si fara vreo simtire
Nu te mai doare a abisului nemurire...
